M-am intrebat de ce doi oameni se simt atrasi unul de altul. Faptul ca vorbim de enzime, compusi, sau alte elemente chimice nu reuseste sa ma faca sa inteleg ce si de ce se intampla. Ceea ce simt este ca in mine exista „ceva” care are o legatura cu celalalt… Si ma mai intreb care este nevoia care ma impinge catre celalalt?

Hai sa zicem ca am o nevoie care vrea sa fie satisfacuta. Si pe moment iau partea simpla in care primesc tot si nu dau nimic in schimb. Mod egoist, de acord, dar ca model merge.
Daca e vorba doar de partea materiala si/sau trupeasca lucrurile sunt limpezi – este o relatie care va dura pana cand dorinta va fi satisfacuta, daca insa apare o dorinta mai mare in alta parte… aici se „agraveaza” problema!

Sunt relatii in care oamenii se simt bine impreuna, unul il intareste si ii da putere cumva celuilalt – ca prin magie. Pur si simplu te simti bine in prezenta lui. Dar si aceasta relatie dureaza cat timp bateria celuilalt este incarcata, dupa care …. ori cautam o baterie incarcata ori bateria nu se mai simte bine in compania noastra si… „continuarea” este mai mult decat evidenta!

Concluzionand se pare ca nici bunurile, nici partea fizica, nici suportul sufletesc al celuilalt nu sunt suficiente. Dar daca si eu dau tot la fel de mult ca si celalalt relatia va dura?

Fiecare ofera celuilalt cat poate sau cat vrea, dar in multe cazuri lucrurile nu merg. Probabil ca nu merg pentru ca nu exista un echilibru intre a da si a lua. Oricind va exista ceva in ograda vecina care este altfel…

Statisticile si ceea ce vedem in jur confirma cat se poate de clar aceasta concluzie. Si aici nu vorbesc de cazurile extreme, – cum sunt femeile care stau cu un barbat alcoolic sau care sunt nefericite dar nu pleaca pentru ca asa s-au obisnuit – pentru ca astfel de relatii sunt de un alt soi. Vorbesc despre puterea de a discerne o situatie normala de una anormala. Ma refer la o relatie intre doi oameni care nu au obligatii, care se simt liberi si care teoretic pot oricind sa termine acea relatie… dar, nu o termina.

De ce nu? Exista iubire adevarata care sa dureze? Asta ii tine impreuna? Si daca nu atunci ce caracteristici ar trebui sa aiba o relatie care sa dureze?

In primul rand sentimentul nu trebuie sa lipseasca, dar si partea materiala este la fel de importanta. Procentul dintre ele difera pentru fiecare om in parte. Dar este suficient? De ce ar mai fi nevoie?

Un om care sa ma inteleaga cu adevarat. Care sa se poata pune in pielea mea si sa ma “simta” cand am nevoie de caldura sau cand sunt obosit si vreau sa ma stranga in brate sau cand nu am chef si vreau sa citesc si sa nu ma deranjeze nimeni.

Cu toate acestea nu pot sa ii cer sa imi ghiceasca gandurile, dar pot sa ii cer sa avem o discutie profunda de la suflet la suflet si sa ma poata intelege. Si in profunzimea asta trebuie sa il simt pe el, cel adevarat, fara minciuni sau prefacatorii.

Daca am adauga si asta relatiei ar fi suficient?

Am putea vorbi o gramada de lucruri, ne-am putea simti reciproc, dar parca nu s-ar lega nimic. Cred ca ii mai trebuie relatiei ideale si un tel, un scop. Fie ca este un copil sau o casa, o masina sau o vila la mare sau o calatorie in Italia e bine sa avem o tinta comuna, ceva de facut la care am cazut amandoi de acord sa facem si amandoi ne dorim foarte tare sa se indeplineasca.

Poate daca toate cele de mai sus s-ar indeplini ar fi suficient pentru acel moment. Numai ca o relatie nu dureaza doar un moment, asa ca daca am vrea o relatie ideala in fiecare „moment”, atunci trebuie sa si actionam in acest sens.

Fiecare zi e o noua provocare pentru orice relatie. Cu fiecare moment te intrebi ce greseli ar putea sa te ameninte? E limpede ca orice cuvant sau gest poate sa puna capat si celei mai bune relatii daca cuvantul e bine ales!

Am observat ca sunt doua extreme, iar partea echilibrata se afla intre ele cele doua extreme.

Iata cel mai simplu exemplu: deschiderea completa catre celalalt sau inchiderea completa. E foarte bine sa spui ca ai fost la o cafea cu prietenele, dar nu tin neaparat sa aflu si alte detalii „picante”. La fel este rau si sa nu spui nimic pentru ca lasa loc speculatiilor.

Trebuie sa vorbesti atat cat trebuie incat sa nu fii obositoare sau sa-ti superi partenerul.

Orice alta “calitate” am lua cu siguranta gasim doua extreme si o parte de mijloc care depinde 100% de situatia in cauza pentru ca uneori si extremele pot fi solutii.

Partea buna este ca poti tinde, in fiecare zi spre o relatie mai buna cu cel de langa tine, daca esti „treaz(a)” si analizezi momentul prezent si extremele si daca te intrebi ce este de facut atunci cand apare „problema”, nu la cinci luni dupa!