Traian Basescu îl cheama urgent la Cotroceni pe Gheorghe Pogea, pentru indicatii: – Scoti de unde stii doua miliarde de euro pentru modernizarea penitenciarelor si asigurarea celor mai bune conditii de trai puscariasilor! – De unde, sefu’?! se vaicareste Pogea. Daca am avea banii astia i-am da la învatamânt!… – Mai, Pogea, tu crezi ca dupa alegeri mergem la scoala?…

Este o povestioara primita de la un prieten f f bun. Mie mi-a placut mult.

Demult, undeva pe pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti. Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus: Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea! Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat: V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc? Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua… Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforia, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata …

Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate; Adevarul a preferat sa nu se ascunda: De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit? Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.

Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reuse! a sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia… pur si simplu a uitat unde s-a ascuns… dar aceasta nu este atat de important!

Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata … pana cand a ! observat o tufa de trandafir, si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. Un milion! a numarat Nebunia si a inceput sa caute. Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul – in iarba tanara, Frica – intr-o pestera intunecata, Minciuna – in spatele curcubeului (iarasi o minciuna… Era totusi la fundul oceanului…), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.

Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti… Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator.
Incepand cu acea zi
DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU.

M-am intrebat de ce doi oameni se simt atrasi unul de altul. Faptul ca vorbim de enzime, compusi, sau alte elemente chimice nu reuseste sa ma faca sa inteleg ce si de ce se intampla. Ceea ce simt este ca in mine exista „ceva” care are o legatura cu celalalt… Si ma mai intreb care este nevoia care ma impinge catre celalalt?

Hai sa zicem ca am o nevoie care vrea sa fie satisfacuta. Si pe moment iau partea simpla in care primesc tot si nu dau nimic in schimb. Mod egoist, de acord, dar ca model merge.
Daca e vorba doar de partea materiala si/sau trupeasca lucrurile sunt limpezi – este o relatie care va dura pana cand dorinta va fi satisfacuta, daca insa apare o dorinta mai mare in alta parte… aici se „agraveaza” problema!

Sunt relatii in care oamenii se simt bine impreuna, unul il intareste si ii da putere cumva celuilalt – ca prin magie. Pur si simplu te simti bine in prezenta lui. Dar si aceasta relatie dureaza cat timp bateria celuilalt este incarcata, dupa care …. ori cautam o baterie incarcata ori bateria nu se mai simte bine in compania noastra si… „continuarea” este mai mult decat evidenta!

Concluzionand se pare ca nici bunurile, nici partea fizica, nici suportul sufletesc al celuilalt nu sunt suficiente. Dar daca si eu dau tot la fel de mult ca si celalalt relatia va dura?

Fiecare ofera celuilalt cat poate sau cat vrea, dar in multe cazuri lucrurile nu merg. Probabil ca nu merg pentru ca nu exista un echilibru intre a da si a lua. Oricind va exista ceva in ograda vecina care este altfel…

Statisticile si ceea ce vedem in jur confirma cat se poate de clar aceasta concluzie. Si aici nu vorbesc de cazurile extreme, – cum sunt femeile care stau cu un barbat alcoolic sau care sunt nefericite dar nu pleaca pentru ca asa s-au obisnuit – pentru ca astfel de relatii sunt de un alt soi. Vorbesc despre puterea de a discerne o situatie normala de una anormala. Ma refer la o relatie intre doi oameni care nu au obligatii, care se simt liberi si care teoretic pot oricind sa termine acea relatie… dar, nu o termina.

De ce nu? Exista iubire adevarata care sa dureze? Asta ii tine impreuna? Si daca nu atunci ce caracteristici ar trebui sa aiba o relatie care sa dureze?

In primul rand sentimentul nu trebuie sa lipseasca, dar si partea materiala este la fel de importanta. Procentul dintre ele difera pentru fiecare om in parte. Dar este suficient? De ce ar mai fi nevoie?

Un om care sa ma inteleaga cu adevarat. Care sa se poata pune in pielea mea si sa ma “simta” cand am nevoie de caldura sau cand sunt obosit si vreau sa ma stranga in brate sau cand nu am chef si vreau sa citesc si sa nu ma deranjeze nimeni.

Cu toate acestea nu pot sa ii cer sa imi ghiceasca gandurile, dar pot sa ii cer sa avem o discutie profunda de la suflet la suflet si sa ma poata intelege. Si in profunzimea asta trebuie sa il simt pe el, cel adevarat, fara minciuni sau prefacatorii.

Daca am adauga si asta relatiei ar fi suficient?

Am putea vorbi o gramada de lucruri, ne-am putea simti reciproc, dar parca nu s-ar lega nimic. Cred ca ii mai trebuie relatiei ideale si un tel, un scop. Fie ca este un copil sau o casa, o masina sau o vila la mare sau o calatorie in Italia e bine sa avem o tinta comuna, ceva de facut la care am cazut amandoi de acord sa facem si amandoi ne dorim foarte tare sa se indeplineasca.

Poate daca toate cele de mai sus s-ar indeplini ar fi suficient pentru acel moment. Numai ca o relatie nu dureaza doar un moment, asa ca daca am vrea o relatie ideala in fiecare „moment”, atunci trebuie sa si actionam in acest sens.

Fiecare zi e o noua provocare pentru orice relatie. Cu fiecare moment te intrebi ce greseli ar putea sa te ameninte? E limpede ca orice cuvant sau gest poate sa puna capat si celei mai bune relatii daca cuvantul e bine ales!

Am observat ca sunt doua extreme, iar partea echilibrata se afla intre ele cele doua extreme.

Iata cel mai simplu exemplu: deschiderea completa catre celalalt sau inchiderea completa. E foarte bine sa spui ca ai fost la o cafea cu prietenele, dar nu tin neaparat sa aflu si alte detalii „picante”. La fel este rau si sa nu spui nimic pentru ca lasa loc speculatiilor.

Trebuie sa vorbesti atat cat trebuie incat sa nu fii obositoare sau sa-ti superi partenerul.

Orice alta “calitate” am lua cu siguranta gasim doua extreme si o parte de mijloc care depinde 100% de situatia in cauza pentru ca uneori si extremele pot fi solutii.

Partea buna este ca poti tinde, in fiecare zi spre o relatie mai buna cu cel de langa tine, daca esti „treaz(a)” si analizezi momentul prezent si extremele si daca te intrebi ce este de facut atunci cand apare „problema”, nu la cinci luni dupa!

Mai sunt 2 ore…nici alea intregi si trecem in 2007.Nu stiu ce s-a intamplat cu mine anul asta dar cert e ca si Revelionul tot singura in ksa il fac.O fi bine?

In noul an va doresc sa aveti parte de tot ce aveti si mai vreti,de tot ce aveti si va doriti,de tot ce va lipseste si nu stiti!

La multi ani 2007!

M-am gandit astazi sa schimb tema blogului.Sincera sa fiu nu imi place asta in mod deosebit dar ma gandeam ca suntem totusi la sfarsitul lui decembrie si nu avem zapada,asa ca asta mi s-a parut destul de potrivita pentru o vreme. Enjoy!

Un soarece alergat de o pisica intra innebunit intr-un grajd. Da aici de o vaca:
- Vaco, vaco, ajuta-ma, ascunde-ma repede, te rog !
- Unde sa te ascund ma soarece?
Ii vine vacii o idee si se balega pe soarece. Intra pisica:
- Vaco, zi-mi repede unde e nenorocitul ala de soarece !
- Nu am vazut nici un soarece dar daca vrei uita-te si tu p-aici.
Se uita pisica prin zona si vede codita soricelului iesind din gramada de balega.
Morala 1: Nu oricine te baga in rahat iti vrea raul.
Morala 2: Nu oricine te scoate din rahat iti vrea binele.
Morala 3: Daca te bagi in rahat macar baga-te cu totul.

Sa ierti poate fi uneori mai greu decat iti poti imagina. S-o iei de la capat in conditiile in care nu poti sa ierti, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, este chiar mai greu. Si totusi, in sufletul fiecarui om, speranta naste iertare, iar iertarea naste noi sanse. Suna idealist. Dar nici o sansa adevarata nu este mai putin decat un ideal de atins, iar idealurile iau forma realitatii doar pentru aceia dintre noi care inteleg sa isi recunoasca limitele, sa accepte schimbarea, sa faca pasi si sa stie cu exactitate unde anume vor sa ajunga. Iubirea are sapte vieti, dar cati dintre noi stiu unde sa le gaseasca si cum sa le traiasca?

Ca sa fiu sigura ca inteleg bine am intrebat oamenii din jurul meu cate sanse au in buzunarul inimii pentru un prieten, pentru un partener care insala asteptarile. Am vrut sa stiu cum o iau altii de la capat si daca o fac. Si m-am uimit sa vad cati oameni traiesc de ani buni ca niste pasari cu aripi frante ca urmare a unei relatii in care au investit tot si au avut de-a face cu deziluzia. Asa am aflat ca o inima ranita iarta, dar nu uita, iar cine nu poate uita face ulterior istorie din lista de greseli a partenerului. Fie ca partenerul de viata a avut sau are o aventura, fie ca pur si simplu el sau un prieten drag ne-a dezamagit, aceste deziluzii poarta pecetea relatiilor esuate.

Iubesc, dar cat?
Esti in zona in care intelegi ca totul se frange, dar din diverse motive nu esti pregatita sa dai drumul unui om si nici sa lasi sa moara relatia voastra pentru ca tu simti, pentru ca te doare prea tare, pentru ca tu inca iubesti. Si oricat de greu ti s-ar parea, poate e vremea sa te gandesti serios daca merita sau nu sa mai dai o sansa. Cat de multe esti dispusa sa faci pentru a reusi sa mentii relatia? Poate ar fi bine sa te intrebi daca si celalalt va investi la fel de mult in salvarea relatiei sau daca nu cumva accepta continuarea ei din cu totul alte motive.

Infrunta-ti teama
Batranii spun ca orice teama dispare daca o privesti in ochi. Nimic nu poate fi mai rau si mai nociv pentru tine si pentru relatia pe care vrei sa o resuscitezi decat sa traiesti sub o dubla amenintare: aceea de a pierde oricum relatia si sa traiesti cu teama cuibarita in suflet. Teama iti va fura luciditatea si puterea de a te adapta. Orice inceput are nevoie de liniste, incredere si rabdare. Un om ranit poate avea rabdare, dar linistea si increderea au avut de suferit. Daca ai decis ca iubesti suficient cat sa mergi mai departe atunci infrunta-ti teama unui nou esec, asuma-ti-o si continua ignorand esecul!

Nu opri timpul

Adeseori credem ca iertarea va aduce schimbarea celuilalt asa cum ne dorim. Daca si tu crezi ca iertarea ta il poate conditiona pe celalalt sa se comporte intr-un anumit fel, poate ar fi mai bine sa analizezi daca nu cumva tu, in imaginatia ta, ai oprit timpul in loc. Cu alte cuvinte, este foarte posibil ca tu sa te fi indragostit de un alt om. Dar vezi tu, timpul nu sta pe loc pentru nimeni. Si tu, si el v-ati schimbat intre timp. Puterea inceputului inseamna sa accepti aceste schimbari, sa le cunosti si sa inveti sa le iubesti. Poti face asta?

Iarta pana la capat

De multe ori m-am intrebat ce fel de iertare e aceea pe care zicala po****ra ne-o tot flutura prin fata ochilor mintii? Stiti cum se zice: „Te iert, dar nu te pot uita”. Daca iubesti atat de mult incat iti poti asuma riscul unui nou esec al relatiei, atunci cred ca ar trebui si sa ierti la fel. Iertarea inseamna inevitabil sa uiti raul care ti-a fost facut, dar sa nu uiti circumstantele care au generat suferinta de acum. Si a ierta inseamna si sa nu faci istorie. Riscul cel mai mare dupa un esec este ca de fiecare data cand ne simtim in pericol sa incepem prin a-i aminti celuilalt ca a gresit si cum a gresit – cu alte cuvinte sa facem arheologia faptelor din trecut prin reprosuri. E inutil si nociv. Procedand astfel nu dai voie inimii tale sa se vindece de raul care i-a fost facut, ba mai mult, il perpetuezi la nesfarsit ranindu-te pe tine si pe celalalt. Daca crezi ca nu poti uita atunci cand ierti, poate e mai bine sa nu o iei de la capat in aceeasi relatie. Singuratatea e antinevralgicul timpului pentru relatiile esuate si pentru sufletele care nu cunosc eliberarea iertarii.

Nu fugi de tine

Cand celalalt este „prins in culpa” si trebuie sa-si ceara scuze, cand noi suntem cei care trebuie sa dea o sansa, sau care o acorda, in pofida evidentelor, ne vine tare simplu sa credem ca vina apartine in exclusivitate celuilalt. Nimic mai gresit. Daca ai fost tradata si tu ai contribuit la asta intr-un fel sau altul. Ai fost prea dependenta, obositoare, indiferenta, neglijenta sau poate chiar prea grijulie. Ai crezut ca asa trebuie sa fii si n-ai simitit cand celalalt se sufoca traind dezechilibrul si cand probabil ca incerca sa-ti spuna asta. Ai curajul sa fii sincera cu tine insati si sa iti asumi propriile dezechilibre. Daca reusesti ai castigat 50% din succesul viitoarei relatii.

Traieste cu bucurie

Gustul amar al tradarii, al deziluziei ramane. Chiar daca ierti, oricat iubesti, durerea se simte si iti otraveste sufletul. Da-ti voie sa suferi, sa plangi, sa spui ca te doare. Dar cand lacrimile s-au epuizat, cand vrei sa o iei de la capat bucura-te de fiecare clipa frumoasa. Traieste cu bucurie si speranta. Indrazneste sa visezi alaturi de celalalt la un viitor frumos.

Fii creativa

Monotonia ucide totul in jurul ei: pasiunea, hobby-urile, placerea. Schimbarea presupune creativitate. Schimba-te pe tine, schimba mediul, schimba atitudini si consecinte. Fii suficient de creativa cat sa nu te mai sperie schimbarea. Orice inceput este strans legat de o descatusare a energiilor pozitive si creative din noi. Scrie poezii, deseneaza bezele pe parbrizul masinii celuilalt daca simti nevoia. Dezvolta-te pe tine insati prin creativitate si implicit vei trai mai bogat, vei fi mai fericita si vei creste o relatie mai sanatoasa si evident mai echilibrata.

Sursa…de pe aci de pe net Enjoy!

Iar am primit un mass mai… diferit!Like it?

I hate the way you talk to me, and the way you cut your hair. I hate the way you drive your car, I hate it when you stare. I hate your big dumb combat boots and the way you read my mind. I hate you so much it makes me sick, it even makes me rhyme. I hate the way you’re always right, I hate it when you lie. I hate it when you make me laugh, even worse when you make me cry. I hate it when you’re not around, and the fact that you didn’t call. But mostly I hate the way I don’t hate you, not even close, not even a little bit not even at all.