PuMpKiN.DoLL`s bLoG ;)

Pe asta am citit-o pe un blog mi-a aparut cand am dat search pe google “povestea lui mos craciun”.Have fun reading it

A fost odata ca niciodata Mos Crasciun. Si Mos Craciun era un batran foarte rau. Fiind foarte rau, Mos Craciun ura copiii. Ura copiii atat de tare ca de fiecare data cand prindea vreunul, il si manca. Asa i s-antamplat lui Mihaitza. Si Roxanei. Si lui Florin.
Cand prindea vreun copil, Mos Craciun mai intai il lega de scaun. Dupa care il scalpa (avea un cutit cu zimti, special construit pentru treaba asta). Apoi il trepana. Trepanatia, dragi copii, este operatia prin care se decupeaza cutia craniana, ca sa poti avea acces la creier. Creierul poate fi prajit ca atare sau trecut prin pesmet, caz in care devine creier pane. Dupa ce il trepana, incepea sa-l jupoaie. Dar nu poti jupui pe cineva daca-l tii legat de scaun. Asa ca Mos Craciun il dezlega pe copil, il lua de ceafa si-l agata intr-un belciug. Dupa care facea o crestatura in pielea copilului si introducea acolo o teava prin care sa poata sufla, astfel incat copiii sa se umfle iar el sa-i poata jupui mai usor. Dupa ce-i jupui, facea din pielea lor niste posete foarte dragute, pe care le oferea amantelor sale. Dupa ce facea posetele, Mos Craciun se intorcea la copilul pe care-l jupuise. Si incepea sa-l gadile cu o pana. Cand nu mai ai piele si te gadila cineva, sezatia pe care o ai nu e aceeasi ca atunci cand te gadila cineva si ai piele. Cand nu ai piele, nu te gadila, cui te ustura. Iar copiii jupuiti plangeau foarte tare. Ca sa nu mai planga, Mos Craciun le oferea bomboane si ciocolata si jucarii. Dar nu le oferea. Doar se prefacea ca le ofera, iar copiii iar incepeau sa planga, pentru ca isi doreau bomboanele si ciocolata si jucariile, iar el nu li le dadea. Dupa ce ii facea astfel sa planga, Mos Craciun se plictisea si incepea sa taie bucati din creierul copiilor. Creierul nu simte durerea, iar lui Mos Craciun ii placea grozav sa se uite la copii, care deveneau din ce in ce mai prosti, pe masura ce le mai taia o bucatica. In cele din urma, copiii se stingeau ca lumanarelele care stau prea multa vreme pe un tort si se sting de la sine. Cand spunem ca un copil se stinge, vrem sa spunem ca el a murit. Dupa moartea copilului, Mos Craciun lua un satar mare, ca ala pe care il are mamica voastra in bucatarie, si incepea sa-l transeze si sa pregateasca carnea pentru gatit. Apoi il prepara pe copil (facea din el ciorba de burta, sarmale, hamburger, pizza, la un foc foarte mare, pe care-l aprindea din busteni; bustenii astia se numeau craciuni, si de-aici i se trage mosului numele); si il manca. Din acest motiv este Mos Craciun atat de gras.
Asa a trait Mos Craciun fericit, mancand copii si oferind posete amantelor sale. Dar nu e frumos sa mananci copii. E o fapta rea. Ingerasii copiilor mancati de Mos Craciun s-au dus la Doamne-Doamne si i-au povestit tot ce facea Mos Craciun cu copiii. Si Doamne-Doamne s-a suparat. Si l-a condamnat pe Mos Craciun sa-i iubeasca pe copii. Si sa le ofere ciocolata si bomboane si biciclete si jucarii. Si ca sa-l pedepseasca si mai tare, l-a pus sa fabrice el insusi jucariile. Si sa colinde intreaga lume intr-o singura noapte si sa le ofere daruri tuturor copiilor cuminti.
Aceasta este, dragi copii, povestea lui Mos Craciun. Si-acum veniti mai aproape, sa va tina Mosu pe genunchi. Asa, Mihaita, stai pe scaunelul asta. Stai cuminte si pune manutele la spate. Asa, nu te speria, te leg ca sa ne jucam de-a cowboy-ii si indienii. Iar voi, dragii mei, sa fiti cuminti si sa nu copiati textul asta; ca daca-l copiati pentru compunerea voastra, doamna o sa va trimita la psihologul scolii, si-o sa creada ca sunteti bolnavi in cap, iar ceilalti copii vor rade de voi.

Povestea asta am gasit-o pe site la Realitatea Romaneasca

Legenda spune ca inainte de Nasterea Domnului cu cateva zile, lui Craciun, un om avut si zgarcit, i s-a aratat un inger in vis si i-a spus sa-si gateasca si sa-si curete curtile si ograzile, ca in scurt timp are sa vie o persoana foarte insemnata la dansul.
Nu cu mult dupa aceea s-a abatut Preacurata Fecioara Maria pe la dansul sa-l roage ca sa o primeasca peste noapte.
Nefiind Craciun acasa cand s-a abatut Preacurata pe la dansul, ci numai sotia lui, Craciuneasa, a rugat-o pe aceasta s-o primeasca.
- Vai, saraca, cum nu te-as primi eu cu toata inima, dar am un barbat dedat la betie si asa de artagos si rau ca, daca te-ar gasi aici la mine, cand se va intoarce acasa, ne-ar omori pe amandoua in bataie.
- Daca nu poti sa ma primesti in casa, atunci fa bine si ma primeste in grajd, ca sa ma odihnesc peste noapte.
La aceasta rugaminte, Craciuneasa nu s-a pus de pricina, ci cugetand ca venind barbatul ei Craciun acasa si culcandu-se nu va sti ca a primit pe o straina de mas.
Mergand Preacurata Fecioara Maria in grajd si culcandu-se acolo, n-a trecut mult timp si palind-o durerile nasterii si nestiind ce sa faca s-a dus la Craciuneasa sa vie si sa-i ridice pruncul ce-l va naste. Craciuneasa nu s-a lasat mult rugata, s-a dus si l-a mosit.
Si cum s-a nascut Domnul nostru Iisus Hristos, tot grajdul in care se afla s-a luminat, iar Craciuneasa a inteles ca persoana aleasa despre care i-a spus ingerul barbatului sau nu putea sa fie decat pruncul.
Apoi stapana s-a intors in casa. Cand a venit de la crasma, Craciun a observat ca nevasta lui tot iesea si dadea pe la grajd. El a insistat, iar ea i-a spus cele petrecute. Craciun s-a repezit la sotia sa, i-a prins mainile si i le-a legat cu franghie. Apoi, luand o barda, pe pragul usii, i le-a taiat pe amandoua. Craciuneasa, in spaima cea mare, a luat mainile subsiori si, ducandu-le la Maica Domnului in grajd, a inceput a i se jelui si a-i arata ce a facut barbatul ei, pentru ca i-a ridicat pruncul.
Maica Domnului a luat mainile Craciunesei, le-a bagat sub fasa fiului sau si apoi, punandu-i-le iarasi la loc, s-au facut mai frumoase si mai lucitoare ca inainte.
Craciun, vazand aceasta minune, indata si-a inchipuit ca persoana despre care i-a spus ingerul in vis nu poate fi alta. A picat in genunchi si asa a mers pana la grajd, unde s-a rugat de iertare Maicii Domnului.
- Numai atunci vei fi iertat pentru fapta ce ai facut-o cu sotia ta, cand vei posti cate sase saptamani in fiecare an, inainte de nasterea fiului meu Iisus. De abia atunci vei fi iertat de Tatal, de Fiul meu si de Duhul Sfant.

Am gasit asta din intamplare scrisa pe o agenda mai veche si mi-am adus aminte k am plans knd am citit-o pt prima data!I`m crazy!

“ La marginea orasului,intr-un vechi cimitir,
Pe un cavou adanc,atat de umil,
Plange o mama cu lacrimi de foc,
Dupa baiatul ei care de viata n-a avut noroc.

Langa ea asezata-n genunchi
Sta iubita lui asezand un manunchi,
De flori albastre de nu ma uita,
Incercand a-i impodobi cu ele crucea.

Amintirea lui de om care-a fost
Zace in acest cavou intunecos.

Lacrimile iubitei se scurg pe mormant,
Pe flori,pe cruce si intra-n pamant,
Daca ar putea ar da timpu-napoi,
Sa indure pentru el si frig si ploi.

Prietenii o vad,vor s-o calmeze,
Ii spun ca e tanara si trebuie sa se distreze,
Ea nici macar nu vrea sa-i asculte
Clipele cu el cum sa le uite?

Ziua se stinge noaptea apare,
Ea nici macar nu s-a ridicat in picioare,
De acolo in veci nu ar mai pleca,
Ar vrea ca moartea acum sa o ia,
Iar zorii o gasesc fara vlaga in ea
Cu bratele ei imbratisand crucea! “